Anul acesta a început sub semnul noroiului. Am strans la ultimele 2 curse noroi cat in ultimii 3 ani la un loc . La cluj la Faget noroi , scurtat traseul si murdarit si inafara cursei ... O primavara dinasta cu năbădăi mi-a cam scos impresiile din cap cum că ai putea să fentezi noroiul...
Am ales sa scriu vreo doua randuri ,pentru că am sa uit. E in natura umana uitarea.
Se apropie uichendul cu prima evadara. Dar oarecum fortat de imprejurari tre sa caut o cursa mai aproape de concursul Mirunei... Cozia . Da.. Cozia Mtb. E si aproape de locatia noastra , e si la munte , iar organizatorul e si el biciclar d-al nostru... Astea sunt imprejurarile care m-au inscris pe ultima suta de metri la concurs.
Acum vremea , ia sa vedem vremea . Ba plouă , ba ninge , ba incalzire globalaă.Ultima prognoză ploaie la ora 13.
Condiția fizică ia sa vedem .Nu prea bine , alergarea cu care mă torturez de la o vreme imi dă cate o febră musculară căreia ii ia cate o saptamană ca sa-mi treacă.Ultima gaselniță , dupa alergare o tura cu bicla pe filofteia , si parcă nici febra nu mai e ce era...
Asa incat ajung la start vaicărindu-mă ca o babă ba de una ba de alta... 2200 diferenta de nivel eeee , e vrajeală zic . A dat gps-ul rateuri cred. 1600 poate e mai plauzibil.
In gând cu toate scuzele și acuzele , ma asez la start.Prima urcare , drum greu de munte , serpentine , mai ca imi vine să chiui de bucurie ca ma simt bine și nu mă impleticesc. Insă a 2a urcare parca nu mai e la fel .Incep sa-mi sea târcoale șerpii , și chiar prind curaj să muște. Daaa m-au mușcat din toate direcțiile , însă am negociat cu ei să nu ma dea jos de pe bicla.
Am descoperit insă aici sus un traseu superb , care te imbie să tragi ca un nebun , daca ai cu ce , să admiri privelistea dacă nu esti in cursă o poteca la care se vede că sa muncit ...Insa e pitoreasca.
Cu tumultul asta de gânduri trec în viteza peste creste , urcari si coborari vijelioase. Una mi-a pus puțin capac. O cioată ascunsă în iarba mă da jos instantaneu. Mă ridic zgariat tot de iedera aia cu țepi fini , trag bicla din pădure , insă aceeasi iedera era așa incolacită pe dupa cadru si tija de sea că nu am avut putere sa o rup cu trasul ci am despletit-o cu binișorul că sa-mi recuperez bicla.Soarele alterneaza cu norii , si is setat pe ora 13 . Sa fiu cat mai aproape de finish sa nu ma prindă ploaia aia mare.Locul unde traseele lung si scurt se uneau m-au prins cu bicla in cârcă. Iesit sus la un drum , ce ma dus cu gandul la soselele de marmura din thassos, zic eii gata , că la tura scurtă nu mai e ce a fost...Ei aș... Bine nici motorul meu nu mai trăgea la randament bun , insă traseul urmează aceeași rețetă. Sus jos stanga dreapta. Cam ca o cursa de xco unde nu prea ai timp să iți revii.
Apoi pe final cei de la tura scurtă se plimbau pe lângă bicle : ceva noroi , urcari dramatice si coborari la limita aderenței. Am cedat de cateva ori si am plimbat si io bicla , pen că daca nu aveai destula inerție , nu aveai șanse să urci micile ziduri de pe creasta finală. Iar ultimul kilometru , eu am zis ca a avut de fapt 4. Deși în ultimul km am impuns de 4 ori bicla si am coborât de la 600 m la 300m... și brusc din padure la finiș ... Noroiul de pe ultima coborare a rămas pe roți , așa de brusc sa terminat totul...Trecând peste starea de ramolit in care eram , apreciez totuși frumusetea si pitorescul traseului cu gandul, trag cu ochiul la gps , 2300m hmmm deci nu era glumă , in 50 de km ... asta inseamna ca a fost chiar greu. și injurând in gand si alergarea , că din cauza ei m-au incoltit șerpii , si ca fără șerpi m-aș fi bucurat mai mult de pitorescul drumului. Insă nu am suflat nici o vorbă că nu am luat apă la timp , și că deshidratarea poate a avut rolul ei ... Sau poate toate la un loc... Am stins totul mai pe seara cu o bere cu gandul că ar trebui să vad zona aia la viteză mai mică și ca mâine ajung acasa si tre sa alerg iar ca un madăfacă impotriva voinței mele dar pentru un scop nobil...
