Cozia MTB

Anul acesta  a început sub semnul  noroiului. Am strans la ultimele 2 curse noroi cat in ultimii 3 ani la un loc . La cluj la Faget   noroi , scurtat  traseul  si murdarit si inafara  cursei ... O primavara dinasta cu năbădăi   mi-a cam  scos impresiile din cap cum că ai putea să fentezi noroiul...

Am ales sa scriu vreo doua randuri  ,pentru că am sa  uit. E in natura umana uitarea.
Se apropie  uichendul cu prima evadara. Dar oarecum fortat de imprejurari   tre sa caut o cursa mai aproape  de concursul  Mirunei... Cozia . Da.. Cozia Mtb. E si aproape de locatia noastra , e si la munte , iar organizatorul e si el biciclar d-al nostru... Astea sunt imprejurarile care m-au inscris pe ultima suta de metri la concurs.
Acum vremea , ia sa vedem vremea . Ba plouă , ba ninge , ba incalzire globalaă.Ultima prognoză ploaie la ora 13.
Condiția fizică  ia sa vedem .Nu prea bine , alergarea cu care mă torturez de la o vreme  imi dă cate o febră musculară căreia ii ia cate o saptamană ca sa-mi treacă.Ultima gaselniță , dupa alergare o tura cu bicla pe filofteia , si parcă nici febra nu mai e ce era...
Asa incat ajung la  start  vaicărindu-mă ca o babă   ba de una ba de alta... 2200 diferenta de nivel eeee , e vrajeală zic . A dat gps-ul rateuri cred. 1600 poate e mai plauzibil.
In gând cu toate scuzele și acuzele , ma asez la start.Prima urcare , drum greu  de munte ,  serpentine , mai ca imi vine  să chiui de bucurie ca ma simt bine și nu mă impleticesc. Insă a 2a urcare  parca nu mai e la fel .Incep sa-mi sea târcoale șerpii , și chiar prind curaj  să muște. Daaa m-au mușcat din toate direcțiile , însă am negociat  cu ei să nu ma dea jos de pe bicla.
Am descoperit insă aici sus un traseu  superb , care te imbie să tragi ca un nebun , daca ai cu ce , să admiri privelistea  dacă nu esti in cursă o poteca la care se vede  că sa muncit ...Insa e  pitoreasca.
Cu tumultul asta de gânduri   trec  în viteza peste creste  , urcari si coborari vijelioase. Una mi-a pus puțin capac. O cioată ascunsă în iarba  mă da jos instantaneu. Mă ridic zgariat tot de iedera aia cu țepi fini , trag bicla din  pădure , insă aceeasi iedera era așa incolacită pe dupa cadru si tija de sea că nu am avut putere sa o rup  cu trasul ci am despletit-o cu binișorul  că sa-mi recuperez bicla.Soarele  alterneaza cu norii , si is setat  pe ora 13 . Sa fiu cat mai aproape de finish sa nu ma prindă ploaia aia mare.Locul unde  traseele lung si scurt se uneau m-au prins cu  bicla in cârcă. Iesit sus la un drum , ce ma dus cu gandul la soselele de marmura din thassos, zic eii  gata , că la tura scurtă nu mai e  ce a fost...Ei aș... Bine nici motorul meu nu mai trăgea la randament bun , insă traseul  urmează  aceeași rețetă. Sus jos stanga  dreapta. Cam ca o cursa de xco  unde nu  prea ai timp să iți revii.
Apoi pe final  cei de la tura scurtă se plimbau pe lângă bicle : ceva noroi , urcari  dramatice si coborari la limita aderenței. Am cedat de cateva ori si am  plimbat si io bicla , pen că daca nu  aveai destula inerție  , nu aveai șanse să urci micile ziduri  de pe creasta finală. Iar ultimul kilometru  , eu am zis ca a avut de fapt 4. Deși  în ultimul km  am impuns de 4 ori   bicla si am coborât de la 600 m la 300m... și brusc din padure  la finiș ...  Noroiul de pe ultima coborare a rămas pe roți , așa de brusc sa terminat totul...
Trecând  peste starea de ramolit in care eram ,  apreciez totuși frumusetea si pitorescul traseului cu gandul, trag cu ochiul la gps , 2300m hmmm deci nu era  glumă , in 50 de km ... asta inseamna ca a fost chiar greu. și injurând in gand si alergarea , că din cauza ei  m-au incoltit șerpii , si ca fără șerpi m-aș fi bucurat mai mult de pitorescul  drumului. Insă nu am suflat nici o vorbă că nu am luat apă la timp , și că deshidratarea  poate a avut rolul ei ... Sau poate toate la un loc... Am stins totul mai pe seara  cu o bere cu gandul  că ar trebui să vad zona aia la viteză mai mică și ca mâine  ajung acasa si tre sa alerg iar ca un madăfacă impotriva voinței mele dar pentru un scop nobil...